Formal diferite, dar asemănătoare în ceea ce priveşte conţinutul, cele două serii îşi intensifică şi îşi clarifică sensul una alteia folosind materialul, prezentarea şi spaţiul. Seria alb/negru este formată din 450 imagini de 35 mm, cu dimensiunile aproximative de 18 x 12 cm, din diferite oraşe din Europa de Est şi de Vest, arătând asemănările între locuri în mod evident diferite, concentrându-se pe mediul uman, chiar dacă exclude prezenţa umană. La prima vedere sentimentul este de gol, serial şi impersonal. Seria color este formată din 6 imagini, cu dimensiunile de 120 x 90 cm
în passe partout, arătând interioare foarte detaliate de camere din case abandonate din satele româneşti. La prima vedere, sentimentul este de individualitate, personalitate şi intimitate - contrariul seriei alb/negru de pe peretele opus.
Datorită evacuării în masă din perioada comunistă, aceste case de la ţară, cu câte 10 camere uneori, pline de locuitori cândva, sunt acum parţial goale. Puţinii care au rămas, nu au putut folosi toate camerele, însă nu au vrut să locuiască în spaţii goale. Prin urmare, ei au decorat şi au mobilat camerele estetic, nu funcţional. Atunci când priveşti cu atenţie, îţi poţi da seama că încăperile nu sunt locuite. Aşezarea disfuncţională a mobilierului, colecţia stranie de obiecte şi culori, precum şi absenţa unor lucruri personale lasă a se înţelege faptul că aceste spaţii nu s-au dezvoltat natural, ci au fost realizate intenţionat. Īn ciuda felului în care arată, reprezintă, raţional şi nu emoţional, mărturii ale absenţei, nu ale prezenţei.
Seria alb/negru este prezentată într-un caroiaj simetric care permite oricui să privească fiecare imagine atât individual, cât şi în combinaţie cu celelalte. Pentru fiecare fotografie a fost folosită o abordare individuală în ce priveşte alegerea materialului, imprimare şi dimensiune, care diferă cu câţiva milimetri de la o lucrare la alta. Astfel, apare gândul că toate imaginile au o relevanţă individuală şi că, prin urmare, nu alcătuiesc o serie, ci o colecţie personală de străzi goale şi locuri pustii.
Amândouă proiectele au de-a face cu absenţa şi vacuitatea. Ca să pot transmite spaţiului acest sentiment, am mărit lucrările luând în considerare dimensiunile spaţiului. Ca să creez sentimentul unei încăperi goale, am aşezat, vizual, cele şase lucrări color în spatele coloanelor. Când cineva intră, nu poate vedea bine imaginile. Caroiajul pentru seria alb/negru serveşte aceluiaşi scop. Când cineva intră, are o vedere generală a caroiajului, dar nu poate vedea lucrările individuale. Când persoana se apropie de imagini, atunci aceasta pierde privirea de ansamblu şi, prin urmare, trebuie să-şi modifice poziţia mereu.
|
