Când am pictat întâia oară personajul care avea să mă conducă spre această expoziţie mă aflam într-o stare specială de spontaneitate inspirată. Fac portrete de foarte mult timp, dar dintotdeauna, în subconştientul meu, presentimentul acestui personaj aşa-zis lipsit de expresie tindea să prindă contur. Am avut experienţa acelui moment de viziune profundă şi el a ieşit la iveală. Eu am o relaţie personală specială cu personajul meu şi, spre uimirea mea, când am prezentat pentru prima dată lucrarea în cadrul expoziţiei de absolvire a master-ului anul trecut, acest chip lipsit de expresie a provocat emoţii extrem de puternice tuturor acelora care au intrat în interacţiune cu el. Din nefericire, afluenţa emoţiilor l-a determinat pe unul dintre privitori să scoată cutterul şi chiar să cresteze pânza tabloului. Aceste emoţii uluitoare m-au făcut să dedic o întreagă expoziţie acestui personaj.
M-am tot gândit dacă să-i dau personajului meu un nume. M-am hotărât să n-o fac. Mi-ar placea mult mai mult ca fiecare om, în felul său intim, personal, să-l numească. Ar putea fi chiar un exerciţiu al chintesenţei acestei expoziţii.
(din catalogul expoziţiei The Human Stain, UNA Galeria, 5-22 aprilie 2005)