Expoziţie personală, Atelier 35 (Şelari), decembrie 2005

Pentru a deveni cu adevărat nemuritor, un act creator trebuie să depăşească orice limită omenească: logica şi bunul simţ nu fac decât să încerce. Dar odată sfărâmate aceste bariere, el va intra în lumea viziunii copilăreşti şi a visului. Artistul va trebui să extragă mărturii profunde din cele mai ascunse şi întunecate colţişoare ale fiinţei sale. Ceea ce aud este fără valoare; numai ceea ce văd e viu şi, când închid ochii, viziunea mea este şi mai viguroasă. Este mai important a descotorosi arta de tot conţinutul material ce poate fi recunoscut ca atare şi datat; toate subiectele familiare, toate ideile tradiţionale, toate simbolurile populare trebuie alungate…Trebuie să avem o credinţă colosală în noi înşine; este esenţială revelaţia care ni se descoperă…care nu are sens în sine, care nu are subiect, care nu înseamnă absolut nimic din punct de vedere logic.

Expoziţie personală, Curtea Veche, iunie 2006

Expoziţia de faţă reprezintă drumul unei călătorii începute acum mai bine de trei ani, în Dobrogea, mai exact în mica localitate Basarab, vecină cu Constanţa. Aici, la Basarab, am descoperit câteva bisericuţe săpate într-o stăncă de cretă, datate sec.
IX-XI d.Hr. – perioada paleocreştină.
Drumul creaţiei mele plastice a început, aşadar, la diplomă, având subiectul “Arheologie plastică”. Marcat de imaginea-poveste a acestor locuri, mi-am propus, la momentul respectiv, să fac o lectură a imaginilor-simbol. Ulterior acestei faze, pe cât lucram mai mult, lucrurile începeau să se transforme, să capete o identitate proprie izvorâtă din aceleaşi straturi picturale deja închegate. Cu alte cuvinte, făceam o arheologie a propriului trecut plastic.
(…) Dacă în lucrările de la licenţă figuram semne plastice cu materiale tradiţionale pe suporturi convenţionale, acum toate lucrările mele stau sub semnul experimentării, al căutării. Încerc să uit principiile după care m-am dezvoltat până acum. La fel cum prezint acum lucrările mele, aşa mi se dezvăluiau la vremea respectivă acele mici desene incizate în pereţii de calcar ai bisericuţelor de la Basarab. În această expoziţie lucrările dispar, devenind aproape nişte elemente compoziţionale care participă la spectacolul spaţiului.